În timp ce mă poticnesc în această viaţă, ajută-mă să stârnesc mai mult râs decât lacrimi.
Nu mă lăsa niciodată să devin atât de indiferent încât să nu observ miracolul din ochii unui copil.
Nu mă lăsa niciodată să uit că efortul meu se îndreaptă spre a-i înveseli pe oameni, spre a-i face să se desprindă, măcar puţin, de ceea ce-i supără în viaţa lor.
Şi în ultimele mele momente de viaţă, să pot să Te aud şoptindu-mi: „Când i-ai facut pe fii Mei să zâmbească, M-ai făcut pe Mine să zâmbesc”.
Rugăciunea unui clown (autor necunoscut)
Am făcut atâţia oameni să fie furioşi pe mine, să plângă, să se îngrijoreze şi să dispere…Multe persoane au fost supărate pe mine. Boala mea mi-a dictat cum să-mi trăiesc viaţa, dacă se poate numi a trăi.
Apoi am început acest program şi am descoperit un nou mod de a trăi, am găsit bucuria aşa cum nu am mai întâlnit-o înainte, nicăieri. Programul m-a învăţat să nu iau viaţa aşa în serios. „Cartea cea mare” a Acoolicilor Anonimi zice: ”Dar noi nu suntem un grup încruntat. Dacă noii veniţi nu ar vedea bucurie şi veselie în viaţa noastră, nu ar mai vrea să revină. Noi insistăm pe a ne înveseli viaţa”. E nevoie să-mi amintesc aceasta. E nevoie să lucrez paşii, să rămân într-o relaţie conştientă cu Dumnezeu, dar vai, trebuie să-mi amintesc mereu că am nevoie să învăţ că nu sunt o persoană rea care devine o persoană bună, ci o persoană bolnavă care se însănătoşeşte. Chiar şi oamenii bolnavi se înveselesc. Sunt o persoană bolnavă care se însănătoşeşte dintr-o boala fatală, urmând anumite principii zi de zi. Recuperarea m-a smuls de pe „malul” morţii. Acum nu pot să nu văd frumuseţea acestei lumi nebune şi minunate în care trăim.
Azi îmi voi aminti…
Sunt plin de afecţiune şi inima mea cântă la gândul că astăzi am făcut pe cineva să zâmbească. Te rog, Doamne, ajută-mă să fac astfel în continuare.
http://recovery.hiwaay.net/meditations/beingjoyful.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu