VESELIA

În timp ce mă poticnesc în această viaţă, ajută-mă să stârnesc mai mult râs decât lacrimi.

Nu mă lăsa niciodată să devin atât de indiferent încât să nu observ miracolul din ochii unui copil.

Nu mă lăsa niciodată să uit că efortul meu se îndreaptă spre a-i înveseli pe oameni, spre a-i face să se desprindă, măcar puţin, de ceea ce-i supără în viaţa lor.

Şi în ultimele mele momente de viaţă, să pot să Te aud şoptindu-mi: „Când i-ai facut pe fii Mei să zâmbească, M-ai făcut pe Mine să zâmbesc”.

Rugăciunea unui clown (autor necunoscut)

Am făcut atâţia oameni să fie furioşi pe mine, să plângă, să se îngrijoreze şi să dispere…Multe persoane au fost supărate pe mine. Boala mea mi-a dictat cum să-mi trăiesc viaţa, dacă se poate numi a trăi.

Apoi am început acest program şi am descoperit un nou mod de a trăi, am găsit bucuria aşa cum nu am mai întâlnit-o înainte, nicăieri. Programul m-a învăţat să nu iau viaţa aşa în serios. „Cartea cea mare” a Acoolicilor Anonimi zice: ”Dar noi nu suntem un grup încruntat. Dacă noii veniţi nu ar vedea bucurie şi veselie în viaţa noastră, nu ar mai vrea să revină. Noi insistăm pe a ne înveseli viaţa”. E nevoie să-mi amintesc aceasta. E nevoie să lucrez paşii, să rămân într-o relaţie conştientă cu Dumnezeu, dar vai, trebuie să-mi amintesc mereu că am nevoie să învăţ că nu sunt o persoană rea care devine o persoană bună, ci o persoană bolnavă care se însănătoşeşte. Chiar şi oamenii bolnavi se înveselesc. Sunt o persoană bolnavă care se însănătoşeşte dintr-o boala fatală, urmând anumite principii zi de zi. Recuperarea m-a smuls de pe „malul” morţii. Acum nu pot să nu văd frumuseţea acestei lumi nebune şi minunate în care trăim.

Azi îmi voi aminti…

Sunt plin de afecţiune şi inima mea cântă la gândul că astăzi am făcut pe cineva să zâmbească. Te rog, Doamne, ajută-mă să fac astfel în continuare.

http://recovery.hiwaay.net/meditations/beingjoyful.html

Pasul Unu

Pentru creştinul ortodox poate să fie corect să spunem că cea mai presantă latură a Pasului Unu e reflectată nu atât de haotica lipsă de control asupra vieţii (deşi există şi asta, chiar şi în vieţile sfinţilor), ci de o conştiinţă profundă şi teribilă a cât de departe e individul şi viaţa sa de Dumnezeu. E posibil ca o dorinţă arzătoare pentru Dumnezeu să fie asociată cu această stare de neputinţă, aşa cum se întâmplă în stadiul “trezirii” din viaţa fiului rătăcitor, exact înainte de a decide să se întoarcă la tatăl său. Însă, există şi un pericol. Poate că în acest stadiu dorinţa arzătoare însăşi se bazează pe o viziune asupra realităţii care aparţine cuiva nerecuperat şi, astfel, acea viziune e greşită. Asta a fost adevărat şi pentru fiul rătăcitor pentru că viziunea pe care şi-a construit-o pentru el însuşi (de ex., să se întoarcă acasă ca şi sclav în casa tatălui său) venea din mintea sa bolnavă, nu din viziunea tatălui său.

FERICIREA

Fericirea este o realizare adusă de noi înşine, din forurile noastre interioare. Oamenii reuşesc să devină fericiţi atunci când se plac pe ei înşişi.
Erich Fromm
***

Se spune că dacă o persoană dintre noi ar trata o altă fiinţă umană aşa cum se tratează pe ea însăşi, atunci ar fi condanabilă pentru delicte criminale. Nu m-am tratat pe mine însumi ca pe un prieten, ca pe cineva pe care-l iubesc; mi-am hrănit constant nefericirea.

Un fondator al AA a fost întrebat, înainte de a muri, care ar fi ideea de bază pe care ar vrea s-o transmită posterităţii. Acesta a spus:  "Împacă-te cu tine însuţi, cu Dumnezeu, apoi cu aproapele." De aceea e nevoie să încep să mă împrietenesc cu mine însumi. E nevoie să mă tratez cu dragoste şi demnitate şi voi obţine fericirea. A fi fericit, bucuros şi liber sunt rezultatele lucrului în Program.

Azi îmi voi aminti...

Îmi doresc să fiu fericit?

Mă voi împrieteni cu mine însumi?
Dacă nu azi, atunci când