"Fericirea supremă în viaţă constă în convingerea că suntem iubiţi." (Victor Hugo)
Toată viaţa mea m-am simţit neiubit. În adâncul sufletului meu eram de asemenea convins că nu meritam iubirea. Cu toate acestea, râvneam în mod profund după iubire.
În încercarea disperată de a mă simţi ok, am renunţat la Dumnezeul copilăriei mele şi am considerat că nu există Dumnezeu. M-am adâncit tot mai mult în disperare, incapabil de a simţi ori dărui iubire. În căderea mea m-am îndreptat spre mâncare pentru a-mi bloca sentimentele de nevrednicie.
M-am înscris în program suferind atât de dependenţă cât şi de profunda tristeţe a lipsei de iubire. Credeam că sunt diferit de toţi ceilalţi, că nimeni nu ar fi putut să mă înţeleagă. Nu aveam apropiaţi ori prieteni adevăraţi.
Însă în program am găsit persoane exact ca mine! Am început să am sentimentul apartenenţei şi să dezvolt adevărate relaţii de prietenie. În dorinţa mea de a aparţine, am lucrat cei 12 paşi la fel ca ceilalţi şi L-am descoperit pe Dumnezeu aşa cum îl înţeleg eu. Acesta este un Dumnezeu iubitor. Acest Dumnezeu mă sprijină şi mă călăuzeşte în timp ce mă ajută să învăţ să dăruiesc şi să primesc iubire. Iubirea m-a readus la viaţă.
Azi imi voi aminti...
Împreună cu Dumnezeu, iubesc şi sunt iubit.
http://recovery.hiwaay.net/meditations/love4.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu