"Cine sunt este ceea ce pot dărui. Pur şi simplu trebuie să-mi amintesc că aceasta este suficient." (Anne Wilson Schaef)
În marea parte a perioadei de creştere am fost „alimentat” cu vinovăţie, sau aşa mi se părea. Întotdeauna am simţit că, pentru a justifica că merit ceea ce mi se oferea, trebuia să fiu cel mai bun în orice făceam. M-aş fi simţit vinovat dacă nu corespundeam aşteptărilor celorlalţi. De fapt, respectul de sine era inexistent. Eram mereu disponibil pentru ceilalalţi, dar niciodată pentru mine. Nu e de mirare că m-am îndreptat spre mâncare pentru a face faţă situaţiei.
Acum, sunt recunoscător că a fost nevoie de durerea acelor ani de supraalimentare compulsivă pentru a mă aduce în această minunată întovărăşire cu oameni care mă acceptă aşa cum sunt. Nu este nevoie să fac nimic pentru a mă justifica. Lucrând paşii, m-am putut elibera de multă vinovăţie şi am putut vedea că, cu toate defectele mele, sunt o persoană unică si specială. Stima de sine a crescut şi am învăţat ca trebuie să am grijă de mine dacă vreau sa-i ajut pe ceilalţi.
Din când în când mă mai lupt cu slabiciunile, dar cu susţinerea grupului încep să mă accept aşa cum sunt şi să dau drumul sentimentelor de vinovăţie. Cât de eliberator este!
Nu trebuie să fiu doar persoana care e mereu de ajutor celorlalţi; am nevoie să fiu acolo pentru mine. Învăţ că sunt o persoană valoroasă şi sunt exact aşa cum Dumnezeu vrea să fiu.
Azi îmi voi aminti…
Nu trebuie să fiu doar persoana care sare mereu în ajutorul celorlalţi.
Am nevoie să fiu acolo pentru mine.
Învăţ că sunt o persoană valoroasă şi sunt exact aşa cum Dumnezeu vrea să fiu.
http://www.therecoverygroup.org/meditations/guilt.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu